Bat clopotele lumii pe-ntinderile vaste
din nou ni se anunță o primăvară grea.
Cel răstignit ne cheamă pe rana dintre coaste:
Veniți să luați lumină din suferința mea.
Veniți să luați lumina iertării pe-ndelete,
curând, curând, luați seama, am să vă judec eu.
Voi, ce-ați lovit în mine și-n cer cu-atâta sete,
mai sunteți oare vrednici de bunul Dumnezeu?
Din rănile purtate azi dau în floare merii
și bate toaca, bate în aer dureros,
veniți să luați din mine lumina învierii,
cu moartea contra morții a-înviat Cristos.
Pe fiul castității găsirăți să-L condamne,
nu va uita Golgota pădurile de cruci,
dar numai tu, mărite și preslăvite doamne,
poți și pe zbiri pe calea cea bună să-i aduci.
Și toaca veșnic toacă păcatele pe toacă,
se-adună cer din oameni cu cer din Dumnezeu,
deci, adevăr zic vouă, am înviat chiar dacă
pe-o cruce nevăzută mă răstigniți mereu.
Dar eu din ura voastră mi-am împletit iubirea,
prea multe cruci pe seama grumazului damnat!
Iertându-vă potopul de răni și răstignirea,
cu moartea contra morții Cristos a înviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează