Viaţa noastră,
atât cât se poate,
o păzesc
temniceri deliranţi,
mirosim
a cătuşe-ncarnate,
mirosim
a rugină de lanţ.
Libertatea
simțirilor treze
e vândută
în bâlciul murdar,
gardienii
îi pun paranteze
și-o transformă,
treptat, în coşmar.
Pariem,
orșicum, pe oricine
și când el
face pasul în sus,
prima oară
pe noi ne reţine
și ne pune
o gratie-n plus.
Care drepturi?
Puterea şi banul!
Doar atât
s-a schimbat între timp
când chiar noi
ne alegem tiranul,
precum el
ne omoară în schimb.
Şi miroase-a oxid
până-n ceruri
și la modă
e muzica - za,
în cătuşe
se pun adevăruri
și-nvăţăm,
umiliți, a tăcea.
Românie,
cu oasele frânte,
Românie,
cu oameni de terci,
surdomuții
învață să cânte,
cultivăm
pe morminte ciuperci.
Bal mascat,
în dezordinea tristă,
într-o ţară, mai strâmtă ca ieri,
niciun semn
pozitiv nu există
și femeile
nasc temniceri.
Democratic
purtăm tirania,
ca pe-o haină
la modă, prin târg,
struguri putrezi
acoperă via
și oţetul
transpiră cu sârg.
Dar mai mult
și mai rău decât toate,
noi,
ca bieţi cerşetori importanţi,
mirosim
a cătuşe-ncarnate,
mirosim
a rugină de lanţ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează