Capul meu e adeseori un vârtej
pe aceeași punte se întâlnescmielușeii celor mai nelămurite dorinți
și imboldul întru silabisirea tainicului nadir
jocuri decolorate de lună
cu pisici simulând jungla.
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
în celălalt veghează ca într-o închisoare
neliniști cu ghiulele de tălpile însetate de migrațiune
când ulcere supurează conștiința.
Oglinzile mă mint
slovele funie pe măsura gândului
slove naramze
slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul.
Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
degetele să-l pipăie
să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii
și cheie gândului urmeze fapta
spectacolul va începe cu reverențe reci.
Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
le va corecta cu sulimanuri
chirurgie estetică a adevărului
prea îndrăzneț
prea dur
mai frumos ca noaptea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează