ascuns în pivnița adânca, fără a spune un cuvânt
singur să fumez acolo neștiut de nimeni
altfel, e greu pe pământ...
Pe stradă urle viața, și moartea
și plângă poeții poema lor vană...
știu...
dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis -
plumb, și furtună, și pustiu,
finiș...
Istoria contemporană...
e timpul... toți nervii te vor...
o, vino odată, măreț viitor.
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni
mâhnit de crimele burgheze, fără a spune un cuvânt
singur să mă pierd în lume neștiut de nimeni
altfel, e greu pe pământ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează