Doamne, când câmpu-i îngheţat,
când în cătunele sărace
al clopotelor vaier tace...
peste-al Naturii câmp uscat
din cerul tău adânc şi mare,
frumoșii corbi fă-i să coboare!
Ciudate oşti de corbi năuci,
ferit de vânturi cuibul nu vi-i!
De-a lungul galbenelor fluvii,
pe drumurile cu vechi cruci,
peste tranşei, şi gropi, şi şanţuri,
abateți-vă-n negre lanţuri!
Peste-ale Franţei mari câmpii,
unde dorm noii morţi, - daţi roată
ca fiece drumeţ să poată
să cugete. De-aceea, fii
un vestitor al Datoriei,
o, neagră pasăre-a veciei!
Dar, sfinţi ai bolţii, zugrăviţi
în vârfuri de stejar - caice
pierdute-n nopţi, - pe pitulice
lăsați-o celor ţintuiţi
în ale ierburilor carceri
de-nfrângerea fără întoarceri!
Pictura “Lan de grâu cu corbi” de Vincent van Gogh, iulie 1890
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează