Într-o ramura-nflorită
e-agățat un cuib, în tei.
Ramura e leganată,
legănându-și cuibul ei.
Vântul murmură prin floare,
adormind-o cu descântul.
Pasărea surâde-n aripi,
cunoscând ca-i numai vântul.
Mi-a zburat de mult din floarea
sufletului pasărea,
aripi ca-ntre fulgi cicoarea,
verde-n piept ca zarzărea.
O tot caut de atunci
prin pădure, prin copaci.
pasăre cu aripi lungi,
unde ești și ce mai faci?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează