pentru M. R. P.
Se cântă lent, de-o guristă obosită, cu acompaniament de acordeonist chior, într-un mediu tabagic:
“Cânta o cutră beată
În Crucea de Piatră...”.
Era o poamă de paișpe bani,
cu hoit alintat și cu ochii tirani
că se cordea cu fanți caramani
în Crucea de Piatră.
Puțea a tutun, a doftorii și a spirt.
Artiștii fraieri o-ncoronau cu mirt
când îi făceau tratații la birt
în Crucea de Piatră.
Și se purta numa-n liliachiu:
de oful peștelui ăl mai spanchiu
cu care-n bombe pilea la rachiu
în Crucea de Piatră.
Stătea-n camizol, pe-nserate, la geam:
“Să mă vază toți craii hoit ce am,
cum n-a văzutără ei neam de neam
în Crucea de Piatră...”.
Venea droaie: grubări, codoși, venetici,
mucoși de gimnaz cu coșuri, că nici
să mai fi fost dame-așa de gagici
în Crucea de Piatră.
Venea și boieri - d-ăi de umblă-n calești;
și-ambasadori suspinau la ferești...
și pentru ea s-a tăiat șapte pești
în Crucea de Piatră.
Zicea o marghioală-n Vitan, trepădușa -
- Alege-s-ar prafu’ de ea, și cenușa! -
că mă-sii i-a zis Pena, și Corcodușa,
în Crucea de Piatră.
Da’ niște mămici de la trei cuplărăi,
cu niște coarde de pui de găi
o-nvidia (domnule, oameni răi
în Crucea de Piatră).
Când înnemerea mușterii mai de soi -
cu clifturi inglișe și bumăști purcoi -
făcea cu aceștia “Romanța în doi”
în Crucea de Piatră.
Dar dama c-un domn a plecat într-o zi,
când striga oltenii la prune târzii...
de ea, de atunci nu se mai auzi
în Crucea de Piatră.
Zic unii că are palaturi ca-n vis,
că cântă-n șantanuri la nemți, la Paris...
că țațele nu se mai satur’ de zis
în Crucea de Piatră.
Căci așa ți se-ntâmplă destinul în viață:
păcat c-o să moară-n streini - cântăreață.
Putea să se-ajungă, la urmă, și țață
în Crucea de Piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează