E vremea broderiilor de ger
cristalele se-agață, mari, de ramuri
și ne ciocnesc, chemându-ne, în geamuri,
să-l vizităm pe Domnul Bijutier!
El ne va da inele de argint
ce-or să ne strângă visele pe viață,
lungi coliere petrecând pe-o ață
perle ce-n veci ne leagă c-un alint.
Și-adăpostesc în vraja grea a lor
sufletul tău śi-al meu, ca-ntr-o văpaie
lin pâlpâind, care deși se-ndoaie
iar se ridică-n cerul rupt de nori
Frumoși, lin strecurând dulci curcubeie
deasupra coapselor ce ni se-ncleie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează