Umbre mari răsar pe cale,
ziua moare dupa culmi;
de pe coastă, pe sub ulmi,
se scoboară mieii-n vale.
Obosit și blând popor!
Și cântând, pășește-agale
o copilă-n urma lor.
Noapte bună, soare sfânt,
până mâine! Noapte buna!
Mâine iar vom fi-mpreună,
tu să râzi și eu să cânt.
Mâine pànă-n zori te scoală,
adă flori de-argint în poală
și le-așterne pe pământ!
Și, murind, întinerește
soarele de dragul ei,
și-o cunună de scântei
el prin păr i le-mpletește:
mâine dacă n-oi veni.
Păru-n apă ți-l privește,
dar de mine de-ți va fi!
și-ți va fi de soare dor!
Mâine blonda păstoriță,
despletind a ei cosiță
toată ziua la izvor,
va privi cu drag la plete
pline de-aur ce i-l dete
soarele ascuns sub nor.
Noapte bună tuturor!
În imagine “Păstorița” de Nicolae Grigorescu. Una din versiunile de Păstorița ale marelui pictor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează