Dac-ai veni pe bancă, cu nimic
în mână -
grădina publică s-ar umple
de un surâs.
Dacă ți-ai pune mâna în a mea
pe bancă -
hulubii din aleile grădinii
s-ar face albi.
Dacă ți-ai pune sufletul pe-al meu,
cum se înnoadă
sâmburii tari, în carnea unui măr -
aș plânge.
Dac-ai voi tăcerea s-o asculți
cum plouă,
pe bancă, lângă noi, s-ar așeza
septembrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează