Atâta frumusețe-n sine strâns-a,
și gingășie, fața Doamnei mele,
că orice s-ar ivi și-n orice fel e,
mari frumuseți și prețuri nasc într-însa.
Când de tristeți duioase e cuprinsă,
nicicând n-au fost tristeți mai dulci ca ele;
când aprig o ajung mânii rebele,
în față-i tremură Iubirea însăși.
Frumoasă e prin orice întristare,
și de-i brăzdează plânsul fața pură,
și Amor plânge: Iată-mpărăția-mi!
Dar universul orb, când sunt în stare
s-aduc un râs suav pe-această gură,
cunoaște-atunci ce-nseamnă bucuria.
Traducere de Maria Banuș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează