Rămâne toamna singură pe zare,
privind cu ochiu-i tulbure și mare.
De veacuri vântu-aduce de departe
pustiul sur întins pe dealuri moarte.
De spaima mută a pustietății sale,
aleargă toamna-n asprele-i sandale,
Iar dealurile-au împietrit deșarte,
ca niște păsări cenușii și moarte
Căzute-ntr-o celestă vânătoare
și toamna singură-a rămas pe zare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează