Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
mi-a bătut cu degete de ploaie...
și la fel ca-n fiecare an,
m-a rugat s-o las să intre în odaie,
că-mi aduce o cutie cu Capstan
și ţigări de foi din Rotterdam...
Am privit în jurul meu şi-n mine:
soba rece,
pipa rece,
mâna rece,
gura rece,
Doamne!... Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
toamna-mi bate
pentru cea din urmă oară-n geam?
"Donnez-vous la peine d'entrer, Madame... "
Şi femeia cu privirea fumurie
a intrat suspectă şi umilă
ca o mincinoasă profeţie
de Sibilă...
A intrat...
și-odaia mea-ntr-o clipă
s-a încălzit ca un cuptor de pâine
numai cu spirala unui fum de pipă
și cu sărutarea Toamnei, care mâine
o să moară... vai!...
Bolnavă de gripă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează