S-a-nnoptat încet cu-ncetul,
luna vraja şi-o îmbie,
singur-singurel poetul
bate uliţa pustie.
La perdelele închise
mai aruncă o privire,
unde dorm atâtea vise,
fermecate, de iubire.
Aiurit, apoi rămâne
și cu ochii duşi în lună:
cântecul cel nou, de mâne,
tot mai clar în minte-i sună...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează