Curge Prutul între noi şi plânge,
că ni-i greu şi lui la fel i-i greu,
la un val de apă, trei de sânge,
bietul Prut uitat de Dumnezeu.
Lumea se mai stinge, se mai naşte,
e ghimpată sârma dintre fraţi,
vom avea şi noi o zi de Paşte,
Hai români, din moarte înviaţi!
Dar de peste Prut ridică, frate,
ochii tăi de-a dreptu-n ochii mei,
le vom face rând pe rând pe toate
dacă eu mai vreau şi tu mai vrei.
Maluri de Prut, apă în ştreang…
maluri de Prut, apă în ştreang…
Nu va fi nici urmă dintr-o apă
care ne-a durut şi ne-a rănit,
va rămâne alt pământ să-ncapă
Prutul ca o muchie de cuţit.
Curge Prutul între ţări române,
i se-aude plângerea-n Carpaţi.
Olt şi Mureş sar ca să-l îngâne,
Jiu şi Nistru, voi ce aşteptaţi?
Şi din cer întregul loc arată
ca un rai însângerat la brâu,
vino frate să legăm odată
malurile tragicului râu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează