La ce e bună poezia?
Dar glasul tainic de păduri,
un val, o stea, melancolia
și vraja misticii naturi?
De ce răsare trandafirul
și doarme nufărul pe lac?
Și iarba ce-și apleacă firul
și cântecul de pitpalac?
Măiastra florilor culoare,
visarea apelor ce curg,
un colț de pace și răcoare,
un răsărit sau un amurg?
De-a pururi binecuvântate
în vecii-vecilor să fiți,
comori ce parc-ați fost create
la nici un rost să nu slujiți.
Frumosul ce se depărtează
cu cât mai dornic îl cătăm
tot ce e flacără și rază
suntem ursiți să adorăm.
Să preamărim tot ce înalță
și poate mintea să frământe,
ce face inima să bată,
ce face sufletul să cânte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează