Pe strada noastră e un mic restaurant, mi se pare
că-i tocmai o nuntă; se-aud manele la maximum
chiote, veselie (căci mireasa „se mărită/ cu Europa lărgită”)
de parcă s-ar fi descărcat o corabie cu supraviețuitori
pe o insulă pustie
și i-ar fi întâmpinat Zorba, invitându-i să uite
tot ce au stăpânit până-acum: e clipa cea mare
în care se unesc Păstorul cu Torcătoarea,
hora constelațiilor care pe toți ne așteaptă…
Și cum ei cântă și joacă, la rându-mi
lăsând de-o parte
filozoful pentru doctoratul
în singurătate, încep să mă-nveselesc,
în fine, chiar și să râd
în vuietul demonstrațiilor și rețelelor sociale.
„Pământul de nebun râdea, / Groapa de râs hohotea”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează