Nu-ți mai pot spune o ghicitoare
despre biletele de călătorie în vis
taxate de-un gură-cască.
Azi nici bilet, nici taxare nu-i.
Nu se mai știe de ce închide ochii cocoşul cântând
(Fiindcă ştie partitura pe dinafară).
Cu mobilul în mână, cum ai ghici culmea fricii?
(Să dai înapoi în faţa unui ceas care-o ia înainte).
Și nimeni nu înțelege ce face-un coşar.
(Că ne poartă noroc: măcar coşarul de labirinturi
curăţând cu gheara lui trecătoare
încâlcelile fiinţei.)
Cine mai știe ce-i un ţechin, care-i prețul lui?
(Râzi: A mia parte dintr-un cal, se-nțelege).
Sau ce e un roib, un murg, un şarg, breaz,
un pintenog, codalb sau prian?
(Nu știau oamenii nici mai demult.
Hai, treci mai departe…
Ăștia oricum nu sunt cai:
sunt doar o traducere de Grete Tartler
de prin muʽallaqate) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează