Trenul trece spre Sinaia prin câmpuri arate
parcă anume pentru ciocârlii. Nu le vede nimeni,
dar strălucesc
dincolo de coperta laptelui primordial
parcă simulând romantismul pentru a-l persifla:
himerice și lucide, atât de devreme-nvingând pietrele,
smogul, rețelele sociale, ordonând punerea-n Operă.
Și-mi povesteai că există crescătorii
pentru ciocârlii, care sunt exportate
ca hrană de lux, cu zecile de mii.
Dar noi, dacă am luat trenul atât de devreme, nu înseamnă
că vrem să fim trezi. Că vrem să auzim râsul celor
plictisindu-se fără computere, dincolo de nori.
Nu ne batem zadarnic spre-a le da lor jos măștile.
Reașezăm ochiul lăuntric, comandăm niște ochiuri.
Se poate rosti totul mai sus cu un semiton.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează