Stai și-asculți sub ramuri albe
cum departe geme vântul
și privești la cer prin ceața
care-nvăluie pământul.
Vezi și crânguri, vezi și câmpuri
triste și pustii, departe:
iarnă-n suflet, iarnă-n fire,
iarnă afli-n orice parte...
Însă crăngile se scutur
fără veste. Abătut,
crezi că valuri de zăpadă
peste tine au căzut.
Ah, nu-s valuri de zăpadă!
Tresărind din vis, te sperii:
plouă flori mirositoare,
joacă razele puzderii.
Farmec fioros de dulce!
Iarna se preschimbă-n vară,
fulgii se preschimbă-n floare,
inima iubește iară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează