A fost în peșteri un bătrîn balaur
ce clipocea peste grămezi de aur,
și vrafuri de argintării verzui
de timpul ce-și punea pecetea lui,
Și cocoloașe de smarald cât oul,
și perle roz, rotunde ca popoul
femeilor cu carnea-mbujorată
de pofta ce le mistuie deodată
Cînd văd adulmecând vioi prin iarbă
câte-un Pitic cu nasul ros și barbă…
dânsul gemea și aștepta tânjind
să îl salveze Zâna cu Ghivint!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează