Și dacă te mai supără viața
și uneori uiți ce-i omenesc,
din când în când să spui - Îmi cer iertare
din când în când rostește - Te iubesc.
Pentru că timpul trece, nu rămâne,
din nopțile ce gându-ți înrobesc
decât regretul... și poate vreodată
ai vrea să mai poți spune: - Te iubesc.
Un frate, un părinte, un prieten…
toți sunt la fel… toți îmbătrânesc...
ru sparge zidul negru al mâhnirii
și spune fără teamă: - Te iubesc.
Iubirea dăruită-ți va aduce
iubirea cu ce-i sfânt și omenesc.
din când în când să spui: - Îți cer iertare,
din când în când rostește: - Te iubesc.
Iartă-i pe alții, iartă-te pe tine,
iertarea e un dar dumnezeiesc.
Găsește-ti libertatea prin iertare
și, de iubești, tu spune - Te iubesc.
Pentru că timpul trece, nu rămâne,
din nopțile ce gându-ți înrobesc
decât regretul…
și poate că vreodată
vei plânge că n-ai spus un - Te iubesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează