Bună ziua frate, frățioare,
eu sunt cel ce-n poartă ți-a bătut,
ca să te întreb ce te mai doare,
am venit aici de dincolo de Prut.
Grea și neagră este pâinea noastră,
viața-i plină de păreri de rău,
plânge-o stea roș-galbenă-albastră,
de la București la Chișinau.
Ce mai faci și care-i calea, frate,
cine-a mai murit dintre cei dragi?
Să fim despărțiți nu se mai poate,
hai să punem granița-n desagi.
Europa m-a-ntrebat de tine,
și i-am spus că te iubesc deplin,
dacă nu ți-e bine, nu mi-e bine,
suntem ai aceluiași destin.
Orice-ar fi aceeași ne e mama,
orice-ar fi aceiași suntem noi,
ține minte, frate, ține seama,
neamul nostru e în amândoi.
Tu deschide poartă și fereastră,
am venit cum am putut veni,
ca să-ți spun că azi e ziua noastră,
și că va mai fi, va fi, va fi...
Și am venit,
să te salut,
frarele meu,
de peste Prut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează