M-au privit un străvechi scatiu,
lupul galben, mielul zmeuriu,
sticla de rachiu atât de roş,
din icoană-n anteriu, un moş
astăzi mai departe ca oricând
și s-au şters chelălăind în gând.
Mută-ţi gândul şi-l întoarce mut
spintecat în cinci, suit pe scut
în triumf de abur stins la Roma,
romul când îşi fumegă aroma.
Mi-a căzut în lacrimă o geană.
Simt o înmuiere de consoană,
pântecul imens ca un balon
sus, peste oraşe de carton
colorat, mă poartă: în bocanci
mestecând alviţă de doi franci.
Ce vă tot zgâiţi iloţi avizi
vi se vor prăji-n tingiri guvizi,
vin ultramarin vi se va da
azi la prânz, lăsaţi-mă aşa
să plutesc cu scrofule, cu oase,
peste mese-n curte, peste case.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează