Declarație de dragoste - Aurel Storin

Nu pot să scriu: “Declarație:

declar că te iubesc”.

Sună grotesc

ca o rimă într-o citație.

Nu pot să-ți spun: “Mărturisire:

mi-ai pus sufletul pe jar...”

sună bizar

ca un saxofon într-o mănăstire.

Nu pot să-ți spun, și nu-ți spun,

(te las poate să înțelegi)

acele tainice legi

în care, umil, mă adun...

Sunt doar o peniță cu vârf de iridiu

care scrie pe cerul senin

că te iubesc, precum Ovidiu

alfabetul latin...

Am mușcat

din tine,

viață,

ca dintr-un măr,

și-mi scrâșnesc și-acum

în dinți

sâmburii tăi

de adevăr.

Am șuierat

din tine,

cântec,

ca dintr-un șarpe,

și m-au mustrat

duioasele naiuri

și blândele

harpe...

Te-am iubit

pe tine,

lume,

ca pe o femeie,