Sunt bărbatul din neamul de-azur
m-am născut din legende nezise,
străngeți cercul de jur împrejur,
să descânt cu speranţe şi vise!
Eu sunt plânsetul stepei pustii,
țintuit între dor şi durere,
după-atâtea cumplite urgii,
mă dezleg de uitări şi tăcere.
Eu sunt umbra stejarului vechi,
fermecat în pădurea-adormită,
sub coroană-mi vin tineri perechi,
să se-mbete de dulce ispită.
Sub scânteia din râul vrăjit,
murmurând printre unde sfioasă,
izvorăsc dintr-un vis netrăit
și-oi ajunge vreodată acasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează