Măgarul, călărit de un unchiaș.
Îl duce fiul de dârlog,
și trei muieri, cam slobode, mă rog,
îi dau cu tifla: - ,,Cum? Nu ți-e rușine
să-ți lași copilul desculțat pe jos
și să te care el pe tine?
Și mai și râzi, bătrâne puturos?”
Bătrînul n-are ce să spuie
și, ocărât cum fuse în zadar,
oprește-n loc, descalecă și suie
numaidecât băiatul pe măgar,
și ia dârlogul, ca să-l ție el.
Gândindu-se la cele întâmplate,
unchiașul, cam slăbuț și mititel,
o ia scâlciu prin târg cu greutate.
Dar doi moșnegi înjură pe băiat:
- ,,Îți șade, nesimțitule, frumos
să stai acolo cocoțat
și lași pe taică-tu pe jos?”
Băiatul sare iute de pe șa.
Și tatăl și copilul se-ntreabă:
- ,,Ce facem de ne-o merge tot așa?
Cu o găină-n traistă,
la târg nu-i mare treabă.
Dacă știam, ai dracului să hie
și ochii să le iasă,
nu mai plecam cu noaptea-n cap, Ilie.
Mai bine ne-am întoarce, băiatule, acasă”.
Se chibzuiesc, mai stau, se mai frământă,
se uită înnainte și -nnapoi,
și cu nădejdea târgului înfrântă,
încalecă măgarul amândoi.
Dar o nevastă și un gospodar
îi întâlnesc pe drum, la o răscruce.
Și-i plâng: - ,,Nenorocitul de măgar
s-a-ncovoiat și nu poate duce”.
Mai rămânea să facă o-ncercare,
să ia de-acum dănșii măgarul la spinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează