Toamna a ţipat c-un trist accent,
văzul cade neatent,
vântul sună lemnăria,
bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă uşă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
brumă, toamnă literară,
pe drum prăfăria se duce fugară.
Şi-am stat singur supărat
în zăvoiul decadent.
Şi prin crengile-ncâlcite mi-am notat
versuri fără de talent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează