În coliba-ntunecată - Vasile Voiculescu

În coliba-ntunecată

din carne şi os lucrată,

a intrat Hristos deodată.

Nu făclie ce se stinge,

nu icoana ce se frânge.

Ci, El însuşi trup şi sânge.

Preschimbat pentru făptură

într-o scumpă picătură,

dulcea Cuminecătură.

Coliba cum L-a primit

s-a făcut cer strălucit

pe bolta de mărgărit.

Iar în ea soare şi stele

cu Arhangheli printre ele.

În mijloc, Tron luminos.

Şi, pe el, Domnul Hristos,

care mult se bucură

Duhul Sfânt s-alătură.

Şi acolo rămânea

și acum şi pururea".

"Şi noi, Doamne, ne-am sculat.

Colibele-am curăţat

uși, ferestre, toate-s noi,

Doamne, intră şi la noi.