Nu-i pe lume om frumos
ca românul ruşinos!
Măi române, măi frăţâne,
ce ai tu de la ruşine?!
Că păgânul tot mai rău,
mai rău urcă-n capul tău;
Nu-i pe lume om blajin
ca românul cel creştin
măi române şi măi frate.
Ce câştigi din bunătate?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
zilele ţi-a otrăvit!
Cât îi lumea Domnului
răbdător ca tine nu-i!
Măi române, frăţioare,
din răbdare ce ai oare?!
Decât lanţul vechi pe os,
decât timpul scorburos!
Cât îi lumea-n lung şi-n lat
om mai paşnic n-am aflat!
Măi române, măi creştine,
că eşti paşnic este bine!
Dar tu mori şi eu tot mor.
ce-avem noi din pacea lor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează