Venind de nu ştiu unde, toţi nebunii
în balamucul vieţii se-nmulţesc…
și cei de ieri în cei de azi trăiesc,
împrospătând mizeria minciunii.
Copii nevolnici ai deşertăciunii,
se zbat, urăsc şi sufăr, năzuiesc…
și-aşa, sub soare, ziua rătăcesc,
iar noaptea rătăcesc sub raza Lunii.
Stăpâni şi slugi, - acelaşi suflet mic...
și toţi sunt robi aceluiaşi nimic…
și peste tot e-aceeaşi mascaradă.
Iar când, spre golul către care fug,
vlăstar mai bun se-nalţă din grămadă,
îl pun pe cruce ori îl ard pe rug.
În imagine portretul lui Mihai Codreanu realizat de pictorul Călin Alupi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează