Îl simți cum te pândește din pânza lui de aur
Păianjenul cel negru, cu genele de taur.
Corect în redingotă, joben, mănuși, monoclu,
își face meșteșugul, discret, de mare cioclu.
Pe un gherghef cât țara, ascuns într-un fotoliu,
nebănuit îi țese zăbranicul de doliu.
El nu tocmește mortul, bucată cu bucată,
ca firmele din piață, ci țara dintrodată.
Și fără suferințe și lacrimi, ci la rece,
tocmeala se urzește între mai-mari, vreo zece.
Ca bănuiala dreaptă din zvon să nu se nască,
el împlinește slujba stăpînilor, de mască
împarte miliardul cu ei în părți egale:
Atît la sută mie, și restul dumitale.
Contractele cu țara sunt sacre și legale.
Și astfel veneticul, samsar și cot la cot
cu demnitarii zilei, mai e și patriot.
El are fabrici multe, întinse-n sus și-n jos,
afacerea e bună, câștigul e frumos,
la una face gaze de oftică și tuse,
de-nnec sau de orbire, precum i se ceruse;
la altele, obuze, cartușe, mitraliere.
Slăbește talpa țării, el crește în putere.
Dar când se-ngroașă gluma și se aprinde casa,
se-adună ceata-ntreagă și-o ia la sănătoasa.
La mii de poști departe și peste zeci de grăniți,
el ne-a cărat avutul în donițe și băniți.
Departe, peste ape mai multe, și-un ocean,
că țara pute-a oaie, a vacă și-a cocean.
Păianjenul gândește... în noua lui uzină,
a născocit o altă, mai crâncenă mașină.
I-au izbutit mașina și ritmul ideal.
I-aruncă-n guri văpaie, cărbune și metal,
și scoate pe grătare, în serii lungi și-n șir,
la fiece secundă, din ea, un cimitir.
Eu îți urez, paharul în mână când l-ăi strânge,
să-mi sorbi în vin otravă, și-n fund să dai de sânge.
Dihania-mbrăcată în platoșă și zale,
flămândă să ucidă, dă lumii iar târcoale,
și iar i se năzare,
c-aude zvon și tropot și huiet dintr-o zare.
Am învățat în vreme ce-ascunde grija asta:
se pregătesc în taină durerea și năpasta.
Când va voi norodul mințit să o doboare
dihania flămândă, cu bâte și topoare?
Li-i rândul să vorbească și oamenii de rând
ieșiti în răzvrătire, mulțimi, ca din pământ,
și, hotăriți la faptă, să lepede din lege
pe cei ce-aduc războiul, să-i prindă și să-i lege,
și, puși în cuști pe roate, tâlhari nebuni și fiare,
să-i poarte-n huiduială prin țări și prin popoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează