După fiecare din noi
se ține de la naștere un lup
cu ochii în flăcări, cu pântecul supt.
Dacă alergăm, aleargă și el.
Doarme dacă ne culcăm să dormim
și sare din somn dacă și noi sărim.
Când ne strângem la masă se așează pe prag.
Saliva pe buze i se prelinge
dar de atins de nimic nu se-atinge.
Mănâncă-mă, i-am spus într-o zi,
dacă ți-e foame, n-am să mă apăr,
din dinți doar o să scrâșnesc și-o să scapăr.
S-a uitat la mine lung și tăcut,
văzduhul era de vară, fierbinte,
și-am pornit-o amândoi înainte.
Hai-hui ne aflam pe un țărm de mare.
Nisipul mă amăgea ca un vis,
tot ce s-a scris pe nisip s-a scris.
Pe nisip și pe apă s-a scris.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează