Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.
păduri tropicale crescute printre coloanele
unor temple în care nu m-am închinat,
dușmani pe care nu i-am urât,
săbii pe care am refuzat să le mânui,
cuvinte pe care n-am învățat să le țip,
trupuri pe care nu le-am iubit,
fluvii în care nu m-am înecat,
răsărituri pe care n-am apucat să le văd,
piscuri pe care n-am ajuns să le urc.
Toate vor avea dreptul să mă acuze.
Și faptele mele, oricât de bune,
nu vor reuși să mențină un echilibru
oricât de instabil,
pentru că nu între bine și rău
va fi balanța din urmă,
ci între a fi fost și a nu fi fost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează