Era târziu și eram singuri,
ca pomii desfrunziți și goi,
doar ploaia murmura în picuri,
plângând uitările din noi.
Uitată-i clipa de iubire
din noaptea teilor vrăjiți?
Trecutul e doar amintire,
în față-s anii netrăiți...
Dar buza mea i-atinge buza
și ochii ei îi prind pe-ai mei,
o patimă răscoală spuza
și cresc a' dragostei văpăi.
Uitați de clipa trecătoare,
căci viitoru-i nenăscut!
Din dragoste nemuritoare,
făceti un zid de netrecut!
Plecați prin viață mână-n mână,
încrezători ca doi copii!
În urma voastră să rămână
durerile din ani pustii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează