Iubirea noastră, Fatma, se sufocă
în bănuieli prea multe şi prea grave,
asemeni florilor ce prinse-n rocă
au flori frumoase, rădăcini bolnave.
De ce nu vrei dar, Fatma, s-o desprindem
din pietrele ce-o fac nesănătoasă
și răsădind-o-n brazdă-apoi s-o prindem.
Nestânjenit să crească - mai frumoasă?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează