Cuvânt fără tăcere nu există,
nicii întuneric fără de lumină,
îmi poartă mama Cerul în batistă,
cu el toate durerile-şi alină…
Când m-a născut mi-a pus la căpătâi
o Carte-ntreagă cu-nţelesuri multe,
îți mulţumesc măicuţă şi rămâi
acolo lângă leagănul din Munte
Şi-n fiecare An, în zi de post,
când pe pământ se face dimineaţă,
să mă re-chemi Copilul care-am fost
și să-mi botezi plecările cu Viaţă…
Cuvânt fără tăcere nu există,
nici întuneric fără de lumină,
îmi poartă Mama versul în batistă,
cu el toate durerile ‘şi-alină…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează