E primăvară! Din poem te strig,
de-acolo-ntotdeauna mă asculţi,
știu că ţi-e dor de ea ca de-un câştig,
zăpezile se duc departe-n munţi.
E rugăciune aerul pe buze
și pretutindeni amiroase-a duh,
mugurii tăi, cei cu dureri de frunze,
își vor deschide floarea în văzduh.
Acum se frâng în lacrimi ghioceii,
câtă lumină e pe chipul lor!
Ei, dăruiţi cu dragoste femeii,
în Martie, în chip de mărţişor.
Ce psalm înalt, trezirea la viaţă!
Îndatorat, de unde eşti, te chem,
să punem în cuvinte dimineaţă,
e primăvară-n suflet şi-n poem…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează