Suntem ca norii iuţi, lunecători,
ce-nvăluie, la miezul nopţii, luna:
o clipă trec, semeţi, strălucitori,
și pier în beznă pentru totdeauna.
Suntem ca nişte lire vechi, vibrând
în fel şi chip sub fiecare boare:
niciun acord, în trupul lor plăpând,
cu celelalte n-are-asemănare.
Un vis ne otrăveşte când dormim.
Un gând ne pângăreşte-apoi trezia.
Totuna-i de simţim sau de gândim,
de plângem sau de ştim ce-i bucuria.
Oricâtă bucurie sau dureri
ne-aşteaptă - fără capăt e cărarea.
Şi mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri,
e veşnică pe lume doar schimbarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează