O vedeți colo, colo în vale,
unde natura vesel zâmbeste,
unde păstorul zilele sale
în paza turmei le mărginește?
Inima simplă, nevinovată,
orice dorință lesne-mplinită.
La câmp simțirea e-adevărată,
la câmp viața e fericită:
la câmp, nădejdea zice, veniți,
în fericire de vreți să fiți.
O vedeți colo, în palat mare,
înconjurată de bogăție
vedeți ce cinste, ce drepturi are,
vedeți pe fruntea-i ce bucurie?
Relele-i fapte se schimb în bune,
orice dorință are-mplinirea,
numai mărirea toate supune,
numa-n palaturi e fericirea.
Măriri, nădejdea zice, goniți,
în fericire de vreți să fiți.
O vedeti colo, colo-n războaie,
de steagul slavei falnic umbrită?
Ochii sunt groaznici, plini de văpaie,
de morți, de sângiuri sta ocolită;
apără dreptul, legea, credința,
și răsplătirea-i e nemurire.
A! Ce plăcută e biruința!
Ce fericire e la oștire!
Nădejdea zice: războinici fiți,
de fericire dacă doriți.
O vedeți colo, colo pe mare,
cum își încrede soarta la vânturi,
cum se preumblă fără-ncetare,
și ce departe e de pământuri?
Busola drumul la pol i-arată,
află lumi nouă, crește simțirea
măsoară-adâncul, lățimea toată:
numai pe mare e fericirea.
Nădejdea zice: pe mări trăiți,
în fericire de vreți să fiți.
O vedeți colo, -n țara grecească,
azil al slavei ș-al libertății,
fantoma mândră, urieșească,
unde-a scris Solon cartea dreptății?
Frumoasă climă, ceruri senine,
care însuflă-n veci bucuria!
În aste locuri cât e de bine!
Ce fericire e în Grecia!
Nădejdea, -acolo, zice, trăiți,
în fericire de vreți să fiți.
O vedeți colo, colo departe,
în noru-acela ce se zărește?
A! Zice omul care la moarte,
albit de zile, mâhnit sosește:
ca voi odată aveam greșeala,
dar al meu sânge astăzi e rece,
astăzi nădejdea nu mai mă-nșeală:
veți vedea singuri norul cum trece!
Pân-atunci însă, mergeți, goniți,
norul acela unde-o zăriți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează