Lângă inimă îmi stai - Dan Verona

Lângă inimă îmi stai,

Cum stăteai cândva în rai.

Domnul, fără să m-aştept,

M-a ochit cu tine-n piept,

Şi de-atunci în piept te simt

Ca pe-un glonte de argint,

Iadul despărţind de rai...

Lângă inimă îmi stai!

 

Să te scot din viaţa mea

Doctori mari am căutat,

Însă toţi au renunţat,

Că de inimă erai

Prea aproape, şi mi-au spus:

"Domnul te-ar putea salva!"

Domnul însă nu voia.

 

Dar când e frig şi e târziu

Cu tine-s fericit să fiu,

Şi-n noaptea lumii să te-alint,

Iubito - glonte de argint.

 

Lângă inimă îmi stai

Ca-ntr-un jilţ de catifea.

Să te uit am vrut cândva,

Însă, de tristeţea ta,

Inima s-a-ntunecat,

Ca un vechi, pierdut regat

Şi-am înţeles că nu e dat

Să împărţim aceeşi stea.

 

Dar când e frig şi e târziu

Cu tine-s fericit să fiu,

Şi-n noaptea lumii să te-alint,

Iubito - glonte de argint.

 

Lângă inimă îmi stai...

Şi sunt văzut ades ducând

Două umbre pe pământ:

Una este umbra mea,

Alta este umbra ta,

Subţire umbră, strălucind

De glonte dulce de argint.