Hai să dăm mână cu mână
ce-i cu inimă română,
să-nvârtim hora frăției
pe pământul României!
Iarba rea din holde peară!
Peară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
decât flori și omenie!
Măi muntene, măi vecine,
vină să te prinzi cu mine
și la viață cu unire,
și la moarte cu-nfrățire!
Unde-i unul, nu-i putere
la nevoi și la durere.
Unde-s doi, puterea crește
și dușmanul nu sporește!
Amândoi suntem de-o mamă,
de-o făptură și de-o samă,
ca doi brazi într-o tulpină,
ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
amândoi o soartă-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
în noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grăbire
să-l secăm dintr-o sorbire,
ca să treacă drumul mare
peste-a noastre vechi hotare,
Și să vadă sfântul soare
într-o zi de sărbătoare
hora noastră cea frățească
pe câmpia românească!
1857
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează