În parc - Șt. O. Iosif

Ieri am găsit pe banca solitară

Din parc, un biet mănunchi de flori trecute...

Sărmane flori! Ce mâini necunoscute

V-au strâns la piept și-apoi vă aruncară?

La ce întâlnire mărturii tăcute

Mi-ați fost? Ce ochi cuminți ori plini de pară,

Privind la voi cu drag se bucurară

Și v-au uitat apoi așa de iute?...

Săltau atâția fluturi pe câmpie

Când străluceați în roua dimineții...

Și vă făceați mireasma timpurie!...

Ce triste-mi stați acuma și zdrobite!...

Nu vreau să plâng... O clipă-i visul vieții...

Flori veștede, flori moarte, flori iubite!...