Rugăciunea mea nu este „Dă-mi, Doamne, și mai dă-mi”. Dumnezeu ar bănui că mă iubesc și nimic nu-mi ajunge, și m-aș rușina. Că mi-ar da El o moșie sau o împărăție, ce câștig aș avea? Să mă mândresc? Dinaintea cui? A celor ce pier peste un ceas, ori câteva zile? dinaintea slugilor? A lingăilor? Gura mea nu poate să dumice mai mult, dacă aș avea o împărăție, decât gura plugarului, care lângă plugul oprit în lumină ospătează cu mălai. Și tu nici o zi mai mult nu vei putea să adaugi zilelor tale zadarnice și goale.
Bogat, adu-ți aminte că n-ai folosit niciodată și că ai mințit totdeauna. Averea este iertată numai folosind și acelora care nu au agonisit-o. De jur împrejurul tău oamenii suferă de foame și oboseală. Tu nu te-ai ostenit să-i înveți și să-i liniștești. Nici pâine n-ai dat, nici veștminte, nici slovă. Ai adunat ca un neghiob și te-ai îngrijit de ghemul tău de mațe. Ai avut o bătătură și ai râvnit un câmp, ți-a venit câmpul și mai vrei o treaptă. Te-ai târât și ai ajuns-o: uită-te îndărătul tău, uită-te înainte - șchioapeți între două goluri și între două morminte. Cel din față e mormântul tău.
Pictura de Corneliu Baba
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează