A venit mai an
nu badea Troian,
ci aprig dușman,
la suflet avan,
la gând năzdrăvan,
la luptă viclean,
și-a făcut din sate
o pustietate,
din mândre orașe
a morții lăcașe,
sămănând pe drum
al carelor scrum
și lăsând în vale
numai vatre goale
numai plâns și jale
numai morți pe cale,
săracii voinici,
săracii prunci mici,
sărace femei
ce plâng după ei,
sărace vădane
și fete orfane.
- Mânați măi, hăi, hăi.
Dar steaua de sus
încă n-a apus,
steaua ce ne-a dus
și-aice ne-a pus,
în drum la răscruce,
lângă sfânta cruce.
Legea lui Isus
tot nu s-a răpus,
legea lui Hristos,
Domnul cel duios,
ce simte durerea
și-nfrânge puterea,
legea lui cea bună
care ne răzbună
și duce prin foc
spre noul noroc,
prin foc și prin pară
către altă țară,
prin plâns și prin moarte
către-a noastră parte.
- Mânați măi, hăi, hăi.
Vă trezim din somn,
copilași de Domn,
după sfânta lege.
Odrasle de Rege,
tinere Domnițe,
neam de-mpărălițe
Doamnă luminată
și încununată
cu mândră cunună,
de mult ce ești bună,
cunună frumoasă,
căci mult ești miloasă
cu cei care plâng,
cei care se frâng,
vă aducem vouă
ca o veste nouă
anul care vine
pe aripi senine
cu făgăduință
despre biruință,
biruință mare
sfântă răzbunare,
sa se facă iară
o singură țară
să se îndoiască,
neamul să ne crească.
- Mânați măi, hăi, hăi.
Să veniți acasă
într-o zi frumoasă,
între flori bogate
în vechea cetate,
de dușmani lăsată
și răscumpărată,
să vă-ncununați
binecuvântați
cu cununi străbune,
ca în zile bune,
și să fiți voioși,
deplin norocoși
țerii bucurie
și nouă mândrie.
În jur să vă crească
odrasla domnească:
să se veselească
Țara Românească
Să fie-n ceas bun
cele ce se spun
și să fie-n plin
când zicem: Amin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează