M-ai născocit. Nu poate-n univers
asemenea făptură să se nască.
Nu-s leacuri să te-aline și nici vers.
Te bântuie-o fantomă nebunească.
Ne-am întâlnit în anul cel cumplit
când lumea se-nvechise, obosise.
Era-n zăbranic totul, veștejit,
și proaspete - doar gropile deschise.
Nici felinare. Ca de smoală- Neva.
Jur-împrejurul casei - noapte-adâncă.
Și glasu-mi te chema, urcând ca seva.
Și ce-ncepea nu-nțelesesem încă.
Și ai venit, parcă de-o stea mânat,
trecând prin toamna tragică, spre mine,
și-n casa pustiită ai intrat
zburară versuri, stol, dintre ruine.
traducerea de Medeleine Fortunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează