Am luat trenul pentru Roma.
I-am spus lui Michelangelo:
„Bătrâne, nu mă mai întorc;
mulțumește-te cu hoardele japoneze”.
Am luat trenul de Bruges
și am scuipat, unul după altul,
tablourile lui Memling:
„Nu mai admir nimic;
tot ce mă-ncântă se transformă în tortură”.
Am luat feribotul pentru Londra.
Pe scena oloagă, în primul act
al lui Richard al II, am strigat,
„Destul, William!
în mine se joacă acum tragedia”.
Am rămas acasă,
cu Mozart pe casetă,
Corelli pe disc:
„Gata, mă-mpiedicați
s-aud muzica tăcerii”.
Apoi am dat foc
celor doi Matisse și operelor complete
de Gogol, de Balzac, de Kafka.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează