Întâi deşteptătorul, apoi duşul,
apoi telefonul unde-alerg gâfâind:
"Da, da, desigur, s-a făcut, da, da,
negreşit, la revedere!"
Apoi pieptenele, haina,
oglinda-n care de-abia mă mai recunosc, stiloul,
Ochelarii şterşi grăbit cu colţul batistei,
banii mărunţi de tramvai,
apoi fuga-n lift, coborârea ca-ntr-un puţ
în ziua care aşteaptă încă virgină la poarta casei
pe când alerg gâfâind după alte lucruri:
țigări, autobuz, ziar, motocicletă,
atâtea lucruri în care mă petrec,
cărora mă-mpart
ca să ajung zi de zi mai mult una cu ele,
mai solidar cu ele decât cu mine însumi.
Numai voi, care faceţi lucrurile, scăpaţi prin aceasta
de oarba lui tiranie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează