El cuprinse, dulce, sânul ei,
greu, puternic, și-i răpuse gura
cu sărutul lui - iar lângă ei
arborii își prelungeau făptura
în amurgul limpede căzând,
în răcori de aur și de vânt...
Și își cunoscură-atunci dintâi
gustul și mireasma, și-și simțiră
de la creștet până la călcâi,
trupul, cum tresare și se miră.
Și apusu-i bântuia, plecând,
cu văpăi de aur și de vânt...
Și țipau și păsările-n cer.
Mâna ei ii pâlpâia pe umăr.
Stă în lume cuplul lor stingher
iar, in jur, perechi fără de număr -
și-i împodobea pe rând, pe rând,
dragostea, cu aur și cu vânt...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează