iarna cu tine... ţii tu minte, annabell lee,
era în noiembrie şi la îngeri le căzuse scheletili
cu milioanele, pe capote de dacii
iar noi citeam în staţia lui 31 oriana fallaci
"dacă soarele moare"
şi fulguia peste eva şi lumea trăgea-n sus de fermoare...
iarna cu tine... pe schitu măgureanu, annabell lee cănd după hectare de cismegiu te duruse picioarili şi te fofilai, jucai teatru
şi n-ai vrut să urci cu mine o clipă la amfiteatru ca să vorbesc un moment cu buduca (pretextând că-i târziu şi te ceartă mămuca...)
ah, femeie, iarna cu tine
navigând la braţ printre sclipiri de fulgi şi vitrine şi cotind apoi, pe gheţuşurile anei ipătescu
şi tu strigând necunoscuţilor: "ăsta-i poetu mircea cărtărescu!" "ştie şapte limbi şi-englezeşte!" şi mă strângeai cu mănuşa de deşte.
da, pe vremea aia umblam ca năucii holbându-ne la farduri şi intrînd
în magazinele încălzite,
tu trăgând rochiile aranjate pe cercuri de fier şi strâmbându-te sau mirosind şampoanele de banane sau de molid pe mine mă atrăgeau nu ştiu de ce virtrinele de papetarii cu toate cariocele şi rotringurile şi trusele "richter" de compasuri
şi compăsuleţe,
riglele gradate, cutiile de tempera...
apoi îmi alegeai cămăşi pe care sigur că nu mi le cumpărai, sau, fii atentă, ţii minte cum zăboveam câte douăzeci de minute în
faţa vitrinei cu articole de schi
pe când se-ntuneca şi mirosea extraordinar a zăpadă?
ţii minte cum pe la nouă seara o luam spre casa ta mergând pe batiştei şi apoi pe lângă compania aeriană a israelului cred, şi apoi a bulgariei şi în jos pe lângă friedrich schiller? ah, parcă eram eroi dintr-un thriller căci eu sufeream, iar tu de un an erai deja cu şerban...
dar iarna, iarna cu tine... ţii tu minte, annabell lee,
cum nopţile peste noi răsărea stelili?
cum stateam în parcul circului pe o bancă în frig
şi ne pupam în mirosul de ţipirig
de la menajerie
şi urlau hienele şi gemeau acrobatele în remorci de hârtie.
mă simţeam atunci asemeni cu zeii,
fiindcă-ţi vedeam prin paltonul de geam spilhozeii
şi îţi vedeam prin canadiană
omoplaţii de indiană...
ah, iarna cu tine... o ţin şi acum minte, cu toate că pe tine te-am uitat nu-mi pare rău, a fost foarte frumos. a fost foarte educativ.
ah annabel, annabel lee,
n-am să reviu,
n-ai să revii.
(deşi ne doare inimili).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează